Simturile pisicii

Sâmbătă, 27 Iulie 2013 09:29 Scris de 

Simturile

La origine pisica vâna în zori sau seara fapt care a dus la dezvoltarea simturilor sale si la o perceptie a universului diferitã de a oamenilor care la un moment dat i-au atribuit chiar puteri supranaturale. Se vorbeste despre pisici care au prezis cutremure de pãmânt si alte catastrofe explicatia probabilã fiind cã urechea lor este capabilã sã perceapã vibratii pe care oamenii le ignorã.

„Auzul pisicii”

Auzul pisicii este foarte sensibil la frecventele înalte mergând pânã la 30 000 Hz în timp ce urechea umanã este limitatã la 20 000 Hz. Datoritã celor 27 de muschi care îl controleazã pavilionul fiecãrei urechi poate pivota în mod independent pentru a localiza originea unui zgomot si distanta de la care acesta provine.

Ochii pisicii pe intuneric

Este simtul sãu principal. Câmpul vizual al pisicii este ca si auzul mult mai larg : 187° (fatã de 125° pentru oameni) ceea ce nu reprezintã nici pe departe un record în lumea animalã. Intensitatea luminii influenteazã forma pupilei: de la o simplã linie dreaptã în luminã aceasta se dilatã într-un cerc perfect în conditii de semiîntuneric. Contrar unei credinte rãspândite pisica este incapabilã de a vedea în întuneric deplin totusi vede mult mai bine decât oamenii în timpul noptii. Aspectul fosforescent al ochilor sãi pe un întuneric relativ se datoreazã unui strat de celule ale retinei numite tapetum lucidum care actioneazã ca o oglindã si reflectã lumina care trece prin retinã o a doua oarã dublând astfel acuitatea vizualã a acesteia în întuneric.

 

În schimb pisica nu percepe culorile sau miscarea la fel ca noi: se pare (desi acest aspect este încã în discutie) cã ea nu percepe culoarea rosie si cã în general nu prea distinge detaliile. Un obiect în miscare (ca de exemplu o pradã) îi apare mult mai clar decât un obiect static.

O particularitate a ochiului pisicii este cã este protejat pe lângã pleoapele inferioarã si superioarã de o a treia pleoapã membranoasã care se închide dinspre coltul interior al ochiului cãtre exterior. Frecvent dacã aceastã membranã este vizibilã este un semn de suferintã al pisicii (tulburãri digestive cel mai des prezenta parazitilor sau enteritã).

Mirosul

Simtul mirosului la pisicã este de patruzeci de ori mai dezvoltat decât al omului si are o importantã majorã în viata socialã a felinei în delimitarea teritoriului. De altfel mirosul este mijlocul de a verifica dacã hrana nu îi este alteratã sau otrãvitã. Pisica are douãzeci de milioane de terminatii nervoase olfactive fatã de doar cinci milioane la om.

Gustul

Simtul gustului este dezvoltat la pisicã totusi mai slab decât la om: 2 000 de papile gustative înseamnã de 45 ori mai putin fatã de cele 9 000 la om. Spre deosebire de câine gustul pisicii este situat la extremitatea limbii fapt care îi permite sã guste fãrã sã înghitã. Sensibilã la gustul amar acru sau sãrat ea nu simte gustul dulce.

Simtul tactil


De asemeni bine dezvoltat simtul tactil permite pisicii sã-si utilizeze mustãtile pentru a evita obstacolele în întuneric total prin detectia variatiilor de presiune a aerului. Tot mustãtile îi permit sã simtã si dimensiunile spatiului traversat. Pernitele labelor sunt foarte sensibile la vibratii iar în pielea pisicii se gãsesc celule tactile extrem de sensibile.

Alte simturi

Organul lui Jacobson constituie un adevãrat al saselea simt. Asemeni câinelui si calului pisica poate sã guste mirosurile cu ajutorul acestui organ rãsfrângându-si buzele pentru a permite mirosurilor sã pãtrundã prin douã mici orificii situate în spatele incisivilor si care conduc cãtre doi sãculeti cu lichid aflati în cavitãtile nazale care au rolul de a concentra mirosurile.

Prezenta unui organ vestibular si el deosebit de dezvoltat îi conferã pisicii simtul remarcabil al echilibrului astfel explicându-se facultatea ei de a se întoarce rapid în aer pentru a „cãdea întotdeauna în picioare”.

Ea mai poate sãri la înãltimi de cinci ori superioare taliei sale. Viteza de alergare medie este de 40 km/h are nevoie de 9 secunde pentru a parcurge 100 m dar nefiind un alergãtor de fond oboseste destul de repede.

Comportamentul

Pisicã domesticã

Pisica este un animal independent. Spre deosebire de câine ea se plimbã si se curãtã singurã.

Mieunatul

Mieunatul este manifestarea sonorã a pisicii; în general un animal discret ea poate uneori cãuta a se face remarcatã mieunând ore întregi fie pentru a cere de mâncare fie pentru a cere sã i se deschidã usa de exemplu. Unele rase de pisici sunt mai zgomotoase decât altele cum ar fi siamezele.

Mieunatul sacadat

Rar pisica emite un mieunat sacadat de slabã intensitate când vede o pradã la care nu poate ajunge ca o pasãre sau o insectã în zbor sau chiar privind o emisiune despre animale la televizor.

Torsul - „Torsul”

Încã din primele zile de viatã puiul de pisicã toarce în timpul suptului iar mama îi rãspunde. Ea toarce din plãcere la fel de bine ca în suferintã: stresatã rãnitã sau chiar muribundã o auzim torcând. Cel mai des ea toarce pentru a-si exprima dependenta; fatã de mamã la nastere fatã de om mai târziu când este bolnavã sau când este mângâiatã. Regãsim acest comportament la rudele sale marile feline care însã torc doar în primele luni de viatã.

Torsul este produs printr-o miscare coordonatã a glotei laringelui si a anumitor muschi. Aceste vibratii sonore implicând întreg corpul sunt întâlnite la majoritatea felinelor ca si la alte animale dar mecanismul lor ca si utilitatea ramân de neexplicat. Se crede cã aceastã stare ca si somnul ar avea un rol reparator pentru organismul pisicii. Adulte felinele mari nu mai torc; pisica este singura care toarce sub mângâierile stãpânului: ea vede în acesta „a doua sa mamã”.

Somnul

Pisica doarme în medie 15-18 ore pe zi fiind activã doar circa 6-9 ore mai ales o parte din timpul noptii perioadã propice vânãtorii. Ea este deseori folositã în cadrul experientelor asupra ciclului somnului. Conform unor studii pisica este animalul cu cea mai mare proportie de faze de somn paradoxal în timpul cãrora ea viseazã. În acest timp s-a constatat o activitate electricã foarte intensã a creierului ochilor si muschilor.

Vânãtoarea

Deseori observãm la puii de pisicã jocuri „de vânãtoare” dovadã cã aceasta este instinctivã. Pisica are toate avantajele unui bun vânãtor în afarã de unul: rezistenta la alergare. Tehnica de vânãtoare folositã în consecintã se bazeazã pe capacitatea de camuflare oferitã de culoarea blãnii ca sã creeze un efect de surprizã. Lipit de sol fãrã nici un zgomot animalul înainteazã pânã foarte aproape de pradã înainte de a se face remarcat. Alegându-si cu grijã momentul atacului pisica se aruncã asupra victimei pentru a o imobiliza si a o musca de gât în general.

„Cum ajung la pradã?”

Chiar dacã sunt mari amatoare de peste rareori s-au vãzut pisici pescuind dat fiind cã ele detestã apa (cu exceptia pisicii Van de Turcia). Pestele este foarte apreciat de pisici pentru aportul de elemente nutritive de calitate ; aceastã pradã fiind însã rarã în naturã ele cautã cu orice pret resturile de peste lãsate de ursi sau vidre. Dar în general prada pisicilor este constituitã mai ales din animale mici (rozãtoare insectivore etc.) sopârle pãsãri mici sau chiar insecte.

Chiar dacã beneficiarii nu prea apreciazã gestul pisicile „oferã” deseori soareci pãsãri sau alte animale stãpânilor depunându-le în fata usii sau ferestrei casei; comportamentul este întâlnit în general la pisicile care închise în primii ani de viatã într-un apartament nu si-au putut exersa instinctele vânãtoresti.

Pisicile domestice care au posibilitatea de a vâna de la o vârstã fragedã îsi devoreazã prada în general în întregime sau partial dupã poftã. Dar indiferent de antecedente ele se joacã mult timp cu prada chiar moartã înainte de a o mânca sau oferi stãpânilor. Acest comportament s-ar datora faptului cã pisicile domestice nu se „maturizeazã” mental niciodatã ca urmare a atentiei pe care oamenii le-o acordã dar si a încrucisãrilor obtinute destinate a reduce caracterul lor sãlbatic (chiar dacã acesta este mai putin atenuat decât la câini).

Citit 2593 ori

Medic Veterinar

  • Dr. Stoica Marius Dr. Stoica Marius

    Tel: 0740.088.714
    E-mail: Această adresă de email este protejată de spambots. Trebuie să aveți JavaScript activat ca să o puteți vedea.

  • Dr. Stoica Angelica Dr. Stoica Angelica

    Tel: 0743.378.969
    E-mail: Această adresă de email este protejată de spambots. Trebuie să aveți JavaScript activat ca să o puteți vedea.

Postari recente

  • Pasarile
    Pasarile

    Pe langa pisici si caini, pasarile sunt cele mai prezente animale din viata noastra. Fata de prietenii patrupezi, pasarile sunt mai sensibile in ceea ce priveste hrana si conditiile in care sunt tinute. Fiecare specie are anumite standarde de viata, iar sanatatea pasarilor este strict legata de aceste aspecte particulare. In momentul in care alegem sa luam in grija o pasare de companie trebuie sa stim cateva informatii despre implicarile angajamentului moral pe care ni-l luam fata de animal. In aceasta sectiune veti gasi detalii despre cele mai intalnite specii de pasari de companie si informatii despre modul de viata al inaripatelor in general.


    Starea de sanatate a pasarilor este indicata in primul rand de comportamentul si aspectul animalului. Cunoasterea acestor simptome este esentiala in interpretarea din timp a diverselor probleme de sanatate pe care le au pasarile. De asemenea, conditiile in care sunt tinute pasarile sunt foarte importante pentru niste animale obisnuite cu mult spatiu. Daca reusim sa oferim in interiorul coliviei conditiile optime de trai pentru pasare, aceasta din urma va avea o viata lunga si sanatoasa. Pasarile sunt destul de sensibile in ceea ce priveste dieta si hranirea corecta se reflecta intr-o stare generala buna a animalului. In aceasta sectiune veti gasi indicatii despre moduri in care putem oferi cea mai buna ingrijire prietenului nostru inaripat. 

    Citeste ...
    27Iul
  • Despre acvariu si pesti

    Despre acvariu si pesti

    Pestii dintr-un acvariu personal ar putea fi solutia ideala pentru cei care iubesc animalele, dar nu se pot hotari nici pentru un caine, nici pentru o pisica. Pestii prezinta si avantajul ca ingrijirea lor necesita doar cateva minute pe zi, eventual cate o ora la saptamana, nu deranjeaza ordinea din casa sau apartament, chiar aduc un plus de frumusete si rafinament locuintei.

    Pentru a ne delecta privind niste pestisori aurii sau multicolori care innoata in propriul nostru acvariu sofisticat si de bun-gust, trebuie sa incepem cu inceputul si sa aflam exact care sunt lucrurile de care avem nevoie. Acestea sunt: acvariul propriu-zis, capac, sistem de iluminare, filtru, substrat(nisip sau pietri), plante si pesti. Este momentul sa cunoastem cele doua reguli de baza : Acvariul trebuie amplasat intr-un loc unde nu ajung razele soarelui. Suportul pe care va sta acvariul trebuie sa fie foarte stabil si rezistent, pentru ca un acvariu -de exemplu- de dimensiunea 125x40x45 cm poate ajunge la o greutate totala de aproape 500 de kg. Dupa ce am aflat care sunt elementele de care avem nevoie, urmeaza sa trecem la fapte, insa pe etape. Prima etapa este stabilirea iluminarii, adica puterea tubului fluorescent, care determina si lungimea acvariului. Lumina nu trebuie sa se piarda in exterior, dar nici sa lase suprafete neiluminate in interior. La acvariile care au latimea in jur de 30-35 cm este suficient un singur tub, pe cand la cele cu o latime de 40-45 cm, trebuie sa avem doua tuburi fluorescente. Sursa de iluminare se va monta intr-o carcasa de tabla (pentru a nu pierde lumina). Lungimea carcasei este egala cu cea a lampii. Acvariul trebuie sa fie mai lung cu 4-5 cm decat tubul sau.

    Citeste ...
    27Iul
  • Reproducerea-gestatia-nasterea pisicii

    Reproducerea gestatia nasterea

    Pisicile sunt apte de reproducere în general începând cu vârsta de nouã luni (s-au vãzut totusi pisici nãscând la numai sapte luni).
    Pisoi nou nãscut.

    Citeste ...
    27Iul
toate postarile