Reproducerea-gestatia-nasterea pisicii

Sâmbătă, 27 Iulie 2013 06:35 Scris de 

Reproducerea gestatia nasterea

Pisicile sunt apte de reproducere în general începând cu vârsta de nouã luni (s-au vãzut totusi pisici nãscând la numai sapte luni).
Pisoi nou nãscut.

Femela trece prin numeroase perioade de „cãlduri” mai ales între primãvarã si toamnã. În aceste perioade femela pisicã adoptã un comportament hiper-activ si destul de neplãcut pentru proprietari: cautã mângâieri se freacã si se tãvãleste pe jos miaunã strident pentru a anunta starea ei motanilor din împrejurimi. Cât despre masculi ei îsi marcheazã teritoriul proiectând jeturi de urinã foarte puternic mirositoare. Dacã li se permite sã iasã ei se luptã adesea cu alti masculi slãbesc si îsi neglijeazã toaleta fapt care îi expune la riscuri de contaminare sau la contractarea de boli (coryza leucoza FIV etc.). În concluzie este recomandatã sterilizarea precoce.
Pisoi de circa 6 sãptãmâni

 

Când masculii de pisicã sunt pe punctul de a se acupla cu o femelã trebuie mai întâi ca aceasta sã fie de acord. În timpul acuplãrii masculul se urcã pe spatele femelei si o imobilizeazã muscând-o de pielea gâtului. Spre sfârsitul actului femela are tendinta de a geme enervatã. Cauza este cã penisul masculului este astfel alcãtuit încât mici formatiuni spinoase stimuleazã dureros vaginul femelei în scopul de a declansa ovulatia. Cu ocazia fiecãrei penetratii femela va emite un nou ovul fapt care explicã existenta puilor de aceeasi generatie care pot proveni din tati diferiti.

Gestatia dureazã aproximativ 60 de zile pisica purtând în medie 4 pui. La trei sãptãmâni mamelele femelei se mãresc în volum si se înrosesc. Apoi abdomenul i se umflã iar pofta de mâncare va creste pe mãsurã ce sarcina înainteazã cãtre termen. În timpul gestatiei pisica va cãuta afectiunea umanã; se recomandã ca stãpânii sa mângâie abdomenul pisicii pentru a obisnui puii cu contactul uman. La sapte sãptãmâni pisica va începe sã caute un loc linistit si izolat potrivit pentru a naste (un dulap o cutie de carton...). La apropierea termenului (între 60 si 70 de zile de la conceptie) pisica devine agitatã de aceea este important ca stãpânul sã fie prezent sã o asiste. Dupã aproximativ 20 de minute de la declansarea contractiilor pisica va naste primul pui apoi urmeazã ceilalti rapid sau chiar dupã mai multe ore mergând pânã la 24 de ore pentru a termina nasterea. Puii se nasc protejati de un învelis pe care pisica îl sfâsie si apoi linge puiul pentru a-i stimula respiratia sfârsind prin a mânca placenta care contine elemente nutritive si a tãia cordonul ombilical.

Puiul va cãuta sã sugã imediat dupã nastere continuând apoi la intervale de 20 de minute. Pentru a obisnui puii cu contactul uman trebuie ca stãpânii sã-i ia în mânã zilnic fãrã însã sã se depãseascã durata de 5 minute. Puiul de pisicã se naste orb si surd cântãrind între 80 si 100 de grame; dupã 7-10 zile de la nastere când va deschide ochii acestia sunt de culoare albastrã pânã la vârsta de douã luni când se vor schimba în culoarea definitivã. Alãptarea dureazã trei luni timp în care pisica îsi va învãta puii sã se spele sã se hrãneascã sã vâneze etc.

Pisica are instinctul matern foarte dezvoltat: ea se va ocupa cu devotament de pisoi îi va supraveghea îsi va petrece tot timpul cu ei si îi va disciplina la nevoie. În general pisicile adulte vor fi prezente atunci când puii pleacã sã „descopere” lumea iar la unele rase chiar masculul ia parte la educatia progeniturii.

Întretinerea

În functie de morfologie nu toate pisicile au nevoie de aceleasi gesturi de întretinere din partea stãpânului.

Pisicile cu pãr lung sunt cele mai pretentioase dat fiind cã atunci când se spalã lingându-si blana ele înghit perii morti care se acumuleazã în stomac formând gheme de pãr. Acestea perturbã tranzitul intestinal pisica fiind obligatã sã le regurgiteze ca sã evite ocluzia intestinalã. Pentru a evita aceasta e necesar sã se procedeze zilnic la descurcatul blãnii pisicii cu ajutorul unui pieptene sau perii ceea ce va împiedica si formarea de „noduri” în blanã care sunt dureroase pentru animal. Uneori e necesar chiar sã se rãreascã pãrul prin tãierea lui în unele zone (cum ar fi în spatele labelor si în jurul zonei anale) ceea ce le va împiedica sã se murdãreascã. Printre rasele cu pãr lung rasa persanã este cea mai pretentioasã în ce priveste întretinerea; din cauza botului lor turtit ele au adesea scurgeri nazale sau oculare care le murdãresc blana. Trebuie deci sã li se curete zilnic botul si ochii cu o solutie specialã.

Pisicile cu pãr scurt nu au nevoie decât de un periat sãptãmânal pentru a se îndepãrta perii morti. Unii crescãtori de pisici de rasã folosesc pentru masaj o mãnusã de mãtase sau o piele de cãprioarã pentru a lustrui pãrul pisicilor si a-i da astfel strãlucire.

Pisicile fãrã pãr cum ar fi cele din rasa Sfinx au nevoie de o atentie specialã. Pielea lor produce asemeni tuturor celorlalte pisici un lichid gras: sebumul care însã în acest caz particular nu este absorbit de pãr astfel cã praful se lipeste literalmente de pielea pisicii ea murdãrindu-se foarte usor. Sunt deci singurele pisici care trebuie spãlate regulat o datã sau de douã ori pe sãptãmânã.

În general celelalte rase de pisici nu au nevoie sã fie spãlate fiind animale foarte curate care acordã o mare parte din timp toaletei lingându-se pe întregul corp. Limba lor asprã le permite sã înlãture majoritatea perilor morti si sã-si lustruiascã blana. Saliva produsã de pisici este un agent anti-bacterian puternic. În plus ele detestã apa. Dacã totusi o baie se dovedeste necesarã, e necesar sã se foloseascã un sampon special evitând cu grijã ochii nasul si urechile. Este foarte important ca pãrul sã fie bine limpezit pentru ca animalul sã nu înghitã resturi de sampon cu ocazia toaletei ulterioare. Pentru a usca pisica ea trebuie învelitã într-un prosop mare si scoasã din baie pentru a nu se mai simti „amenintatã”. Urmeazã faza de „calmare” stãpânul va tine pisica lângã el apoi o va freca usor cu prosopul fãrã a neglija nici o portiune a corpului (ca de exemplu pernitele labelor).

Alergiile de la pisici

Motivele cele mai comune pentru care pisicile sunt displãcute de oameni sunt reactiile alergice la alergeni cum ar fi saliva si pãrul de pisicã. Totusi aceastã problemã poate fi tratatã prin medicamentele împotriva alergiilor si spãlarea pisicilor frecvent (îmbãierea sãptãmânalã eliminã 90% din alergenii purtati de pisicã în mediul respectiv). Sunt încercãri de crestere a pisicilor care nu provoacã reactii alergice.

În mod traditional istoricii au avut tendinta sã creadã cã în Egiptul antic a fost domesticitã prima pisicã datoritã reprezentãrilor clare de pisici de casã în picturile egiptene vechi de aproximativ 3600 ani. Cu toate acestea în 2004 un mormânt neolitic a fost excavat în Shillourokambos Cipru care continea schelete situate aproape unul de celãlalt atât de om cât si de pisicã. Mormântul are aproximativ 9500 de ani vechime.
Specimenul de pisicã era mai mare si apropiat de pisica sãlbaticã din Africa (Felis silvestris lybica) mai degrabã decât pisicile de astãzi. Aceasta descoperire combinatã cu studii genetice sugereazã cã pisicile au fost domesticite probabil în Cipru si Orientul Apropiat în Cornul abundentei în momentul dezvoltãrii agriculturii

Alimentatia

Corpul lor produce vitamina C (la fel ca multe alte animale) si îsi pot procura restul nutrientilor din creierul si intestinele soarecilor consumati.

Citit 10243 ori

Medic Veterinar

  • Dr. Stoica Marius Dr. Stoica Marius

    Tel: 0740.088.714
    E-mail: Această adresă de email este protejată de spambots. Trebuie să aveți JavaScript activat ca să o puteți vedea.

  • Dr. Stoica Angelica Dr. Stoica Angelica

    Tel: 0743.378.969
    E-mail: Această adresă de email este protejată de spambots. Trebuie să aveți JavaScript activat ca să o puteți vedea.

Postari recente

  • Pasarile
    Pasarile

    Pe langa pisici si caini, pasarile sunt cele mai prezente animale din viata noastra. Fata de prietenii patrupezi, pasarile sunt mai sensibile in ceea ce priveste hrana si conditiile in care sunt tinute. Fiecare specie are anumite standarde de viata, iar sanatatea pasarilor este strict legata de aceste aspecte particulare. In momentul in care alegem sa luam in grija o pasare de companie trebuie sa stim cateva informatii despre implicarile angajamentului moral pe care ni-l luam fata de animal. In aceasta sectiune veti gasi detalii despre cele mai intalnite specii de pasari de companie si informatii despre modul de viata al inaripatelor in general.


    Starea de sanatate a pasarilor este indicata in primul rand de comportamentul si aspectul animalului. Cunoasterea acestor simptome este esentiala in interpretarea din timp a diverselor probleme de sanatate pe care le au pasarile. De asemenea, conditiile in care sunt tinute pasarile sunt foarte importante pentru niste animale obisnuite cu mult spatiu. Daca reusim sa oferim in interiorul coliviei conditiile optime de trai pentru pasare, aceasta din urma va avea o viata lunga si sanatoasa. Pasarile sunt destul de sensibile in ceea ce priveste dieta si hranirea corecta se reflecta intr-o stare generala buna a animalului. In aceasta sectiune veti gasi indicatii despre moduri in care putem oferi cea mai buna ingrijire prietenului nostru inaripat. 

    Citeste ...
    27Iul
  • Despre acvariu si pesti

    Despre acvariu si pesti

    Pestii dintr-un acvariu personal ar putea fi solutia ideala pentru cei care iubesc animalele, dar nu se pot hotari nici pentru un caine, nici pentru o pisica. Pestii prezinta si avantajul ca ingrijirea lor necesita doar cateva minute pe zi, eventual cate o ora la saptamana, nu deranjeaza ordinea din casa sau apartament, chiar aduc un plus de frumusete si rafinament locuintei.

    Pentru a ne delecta privind niste pestisori aurii sau multicolori care innoata in propriul nostru acvariu sofisticat si de bun-gust, trebuie sa incepem cu inceputul si sa aflam exact care sunt lucrurile de care avem nevoie. Acestea sunt: acvariul propriu-zis, capac, sistem de iluminare, filtru, substrat(nisip sau pietri), plante si pesti. Este momentul sa cunoastem cele doua reguli de baza : Acvariul trebuie amplasat intr-un loc unde nu ajung razele soarelui. Suportul pe care va sta acvariul trebuie sa fie foarte stabil si rezistent, pentru ca un acvariu -de exemplu- de dimensiunea 125x40x45 cm poate ajunge la o greutate totala de aproape 500 de kg. Dupa ce am aflat care sunt elementele de care avem nevoie, urmeaza sa trecem la fapte, insa pe etape. Prima etapa este stabilirea iluminarii, adica puterea tubului fluorescent, care determina si lungimea acvariului. Lumina nu trebuie sa se piarda in exterior, dar nici sa lase suprafete neiluminate in interior. La acvariile care au latimea in jur de 30-35 cm este suficient un singur tub, pe cand la cele cu o latime de 40-45 cm, trebuie sa avem doua tuburi fluorescente. Sursa de iluminare se va monta intr-o carcasa de tabla (pentru a nu pierde lumina). Lungimea carcasei este egala cu cea a lampii. Acvariul trebuie sa fie mai lung cu 4-5 cm decat tubul sau.

    Citeste ...
    27Iul
  • Reproducerea-gestatia-nasterea pisicii

    Reproducerea gestatia nasterea

    Pisicile sunt apte de reproducere în general începând cu vârsta de nouã luni (s-au vãzut totusi pisici nãscând la numai sapte luni).
    Pisoi nou nãscut.

    Citeste ...
    27Iul
toate postarile