Hrana iepurilor de casa

       Iepurele este un animal rozator cu regim vegetarian (ierbivor). Aparatul digestiv al iepurilor se caracterizeaza printr-un sistem redus de masticatie, un stomac voluminos, un intestin lung si un cecum important. La iepuri, hana are o trecere lenta a hranei prin intestin si necesita prezenta unei microflore abundente, antrenanta in procesul digestiv (alimentele raman 48 ore si se elimina in 4 ore). Aceasta face ca iepurele sa fie predispus la timpanism (balonare), la staze alimentare (slaba evacuare din intestin) si la autointoxicari, mai ales in captivitate.
      Iepurii au nevoie de ramuri verzi de salcie, plop, fag, tei, salcim, anin pentru a-si toci dintii, dar si pentru valoarea lor nutritiva si influenta substantelor astringente (taninuri) in prevenirea diareei. Continutul nutritiv al ramurilor verzi (saruri minerale, vitamine etc.) asigura o buna digestie si asimilare a furajelor concentrate. Crescatorul de iepuri trebuie sa tina seama de importanta fiziologiei digestiei la iepuri, suplimentand permanent furajarea obisnuita cu ramuri verzi, frunze si buruieni specifice.
      De asemenea, el trebuie sa supravegheze cu atentie calitatea nutritiva a furajelor, starea lor de conservare, gradul de umiditate si eventuala toxicitate a ierburilor si buruienilor pe care le foloseste in furajarea iepurilor.
Substantele alburninoide sau proteice in hrana iepurilor
     In timpul gestatiei si dupa aceea, in perioada de lactatie, iepuroaicele au nevoie de furaje bogate in proteine. Femelele care isi mananca puii sint deseori determinate de lipsa indelungata a furajelor bogate in proteine de origine animala.
      Substantele hidrocarbonate si grasimile asigura intretinerea caldurii corpului, dau energia nece sara functionarii organelor si formeaza rezervele de grasimi. Acestea se gasesc in fin, otava, paie, ovaz, orz, porumb, secara, tarate, diferite feluri de faina furajera, cartofi, gulii si sfecla.
     Pentru ca ratia sa fie bine valorificata, furajele administrate trebuie sa contina in anumite cantitati si intr-un raport corespunzator ambele grupe de substante nutritive: azotate (albumine sau proteine) si neazotate (hidrocarbonate sau hidrati de carbon). Acest raport, numit raport nutritiv, trebuie sa fie strans (1:3) in cazul tineretului inainte si dupa intarcare, mijlociu (1:5) pentru femelele gestante sau in lactatie si larg (1:7—8) pentru reproducatorii aflati in repaus.
     Substantele minerale sunt indispensabile cresterii, deoarece - inainte de toate - scheletul este format din fosfat si carbonat de calciu.    Amintim prezenta fosforului in muschi, a fierului in hemoglobina singelui, a sulfului in par, a sarii de bucatarie in toate tesuturile si secretiile, Substantele minerale formeaza in corp solutii care permit schimburile intre celule, ceea ce asigura o buna crestere. Sarurile minerale sant cel mai bine asimilate si folosite de organism daca se incorporeaza in furaje (creta furajera, faina de oase, faina de peste, sare).
Vitaminele in hrana iepurilor
      Lipsa vitaminei D duce la rahitism, ceea ce se poate constata la tineretul cazat in adaposturi lipsite de lumina (se gaseste in lapte, faina de peste, trifoi, lucerna ). Vitamina E joaca un rol important in fecundatie, ea se gaseste pretutindeni in furajele verzi, precum si in graul, porumbul si ovazul incoltit.
     In general, hranirea iepurilor cu furaje lipsite de vitamine provoaca aparitia unor boli grave de subnutritie (carente vitaminice sau avitaminoze).
     Ca multe alte rozatoare, iepurele isi consuma propriile excremente (coprofagie); acestea sunt bogate in vitamine (indeosebi cele din timpul noptii). De obicei, dimineata se gasesc in boxa numai excrementele eliminate a doua oara. Experiente recente ale fiziologilor francezi au demonstrat ca iepurii lipsiti de posibilitatea de a-si reingera excrementele din timpul noptii par sa sufere de subnutritie.
Furajele specifice iepurilor
     Dupa natura si compozitia lor, principalele furaje folosite in hrana iepurilor apartin urmatoarelor patru categorii: furaje verzi, fibroase, suculente si concentrate.
    Furajele verzi (masa verde) reprezentate prin nutreturile ierboase ce se administreaza in tot timpul verii sunt cele mai ieftine, au o mare valoare nutritiva si contin multe saruri minerale si vitamine.
Plantele verzi in hrana iepurilor de casa
      De o mare valoare nutritiva pentru iepuri sunt fructele diferitilor arbori si arbusti, precum ramurile verzi de ulm, fag, tei, alun, paducel, salcim, frasin, salcie, anin, mesteacan. Pentru iarna, crescatorul de iepuri trebuie sa se aprovizioneze in cantitati suficiente cu ramuri si frunze, depozitandu-le in spatii aerisite, ferite de mucegaiuri. In boxa iepurelui trebuie sa se gaseasca in permanenta ramuri de arbori si arbusti, altfel rozatorul este nevoit sa roada peretii boxei si utilajele din lemn.
     Pe langa buruienile, ierburile si verdeturile naturale amintite, o deosebita importanta o prezinta furajele verzi: lucerna, trifoiul, sparceta, borceagul si porumbul furajer. Acestea, la fel ca plantele salbatice, au marele avantaj ca imbogatesc organismul in calciu usor asimilabil (necesar indeosebi pentru tineret, in perioada de crestere). Pe de alta parte, apa din tesuturile plantelor verzi satisface, in parte, nevoia de adapat a iepurelui.
Furaje fibroase pentru iepuri
     Furajele fibroase: finul de lucerna, trifoi, borceag, paiele de ovaz etc. Fanul nu trebuie sa lipseasca niciodata, iar in timpul iernii constituie furajul de baza al iepurilor. Dintr-un kilogram de nutreturi verzi (masa verde) rezulta 0,70—0,75 kg fan. Un fan de calitate buna este cel de leguminoase (lucerna, trifoi) si de graminee (ovazcior, golomat, paius, zizanie, firuta). Fanul recoltat de pe pajistile umede este mai putin indicat, deoarece contine deseori chisti de coccidioza.
Furajele suculente pentru iepuri
     Furajele suculente (radacinoase, tuberculi, bostanoase) indicate pentru hrana iepurilor sunt: sfecla, morcovii, napii, gulia, cartofii, pastirnacul, telina, patrunjelul, dovlecii. Se folosesc indeosebi la furajarea din sezonul de iarna. Apa pe care o contin este necesara organismului animalului, sunt insa sarace in proteine.
tarate, sroturi, faina de carne sau de peste. Pasta umeda nu trebuie sa fie prea apoasa. Calitatea amestecului poate fi imbunatatita si prin alte adaosuri: plante aromate, urzica tocata, ulei de peste si saruri minerale (creta furajera, praf de carbune si sare de bucatarie).
Amestecurile de furaje sunt intocmite dupa retete si se prepara pe cale industriala sub forma varsata (in vrac), granulata sau brichetata.
Administrarea hranei la iepuri
Iepurii sunt mult mai activi dimineata si noaptea, in timp ce in restul zilei sunt pasivi, dormiteaza si se sperie la cel mai neinsemnat zgomot.
De aceea, la distribuirea ratiei in trei tainuri, este indicat sa se aplice schema urmatoare: Important este ca tainurile sa fie date in fiecare zi la aceleasi ore. O atentie deosebita trebuie data, la distribuirea ultimului tain format din concentrate, astfel ca hrana din timpul noptii sa fie substantiala si iepurii sa poata consuma mult in perioada cand sunt activi.

Ultimele noutati

toate stirile